Mănăstirea de la Sireţi

În prezent pe teritoriul Moldovei sunt peste 30 de mănăstiri. Istoria apariţiei a unora este întunecată de vremuri. Despre fondatorii altora s-au păstrat doar legende. Despre faptul cum au apărut cele din a treia categorie, există date de arhivă păstrate. Potrivit monumentelor scrierii, cea mai veche mănăstire care este deschisă azi, datează cu începutul sec. XV, iar „noi” se consideră mănăstirile, fondate în veacurile XVIII-XIX. Dar, în Moldova există şi mănăstiri apătute în ultimele decenii.

După cum spun slujitorii bisericii, „călugăria – nu este un serviciu şi nici soluţie pentru singurătate; este un dar de la Dumnezeu şi o chemare aparte, este o neputinţă de a mai trăi după legile lumeşti, este calea dezicerii pentru oamenii, care au uitat de ambiţie şi mîndrie”. Deşi ambiţia acum conduce lumea, se deschid noi mănăstiri, şi printre acestea – Mănăstirea Sfântului Mare Mucenic Iacov Persul în satul Sireţi (Străşeni).

La 10 decembrie 1998 cei trei monahi slujitori ai bisericii Sfântului Ierarh Nicolae din Sireţi, protoireul Porfirie, ieromonahul Teodor şi ierodiaconul Natanael au sfinţit locul viitoarei mănăstiri, iar la 24 mai 1999 s-a pus temelia bisericii Sf. M. Mc. Iacov Persul, biserică ce s-a sfinţit un an mai târziu, la 29 octombrie 2000.

Sfîntul Mucenic Iacov era din ţara perşilor din cetatea ce se chema Elani, născut din părinţi creştini şi crescut cu bună credinţă. Acesta şi-a luat de soţie o femeie creştină şi vieţuia în multă bogăţie şi cinste pentru că era iubit de împăratul perşilor, anume Isdegherd. Şi a fost rînduit de dînsul mai mare în palatele împărăteşti. Dar i s-a întîmplat să se înşele cu facerile de bine cele multe şi cu cinstirile împărăteşti şi a cădea din credinţă, încît a adus jertfă idolilor şi s-a închinat lor împreună cu împăratul.

Mama şi soţia lui Iacob, auzind de asta, i-au trimis scrisori cu reproşuri: pentru slava omenească te-ai lăsat de Dumnezeu. Iacob a hotărît s-o ia pe calea cea dreaptă. Însă slugile ţarului- păgînii, auzind pocăinţa lui, au raportat împăratului persian, că Iacov e creştin. Ţarul l-a învinuit de ingratitudine: «Nu ai primit oare de la mine şi de la tatăl meu destule daruri şi n-aţi fost onoraţi la noi?». La care Iacov a răspuns: „Unde e acum tatăl tău? Cu trupul e în sicriu, iar sufletul iî este in iad. Pentru credincioşi moartea – este o liniştire, iar pentru voi, păcătoşii –începutul chinurilor veşnice”. Atunci ţarul a poruncit să i se taie toate degetele. Iacov a suportat aceste chinuri groaznice, rugîndu-se: „Doamne ajută-mă în chinurile mele ca să vadă Puterea ta duşmanii mei şi să le fie ruşine”. Călăii tăiau degetele de la mîni şi picioare, apoi întreg corpul, dar el se ţinea tare şi –i zicea călăului: "Au nu vezi viţa de vie, cînd i se taie mlădiţele la vremea sa? Căci cînd începe a se încălzi pămîntul de soare, lîngă fiecare tăietură odrăsleşte. Deci, dacă viţa se taie pentru ca la vremea viitoare să crească odrasla şi să aducă rod, cu atît mai mult omul cel credincios, fiind răsădit în via Dumnezeului Celui Preaînalt şi unit cu viaţa cea adevărată, cu Fiul lui Dumnezeu, Care a zis: Eu sînt viţa iar voi mlădiţele. Fiind tăiat acum cu moartea cea vremelnică, va învia întreg în veacul viitor, înverzind cu odrasla slavei nestricăcioase şi aducînd rodul răsplătirii celei veşnice".

El se ruga: "Sfînt, Sfînt, Sfînt eşti Dumnezeule, Atotţiitorule, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, Cel ce eşti lăudat de heruvimi şi slăvit de serafimi şi preamărit de toate cetele cereşti, precum şi de toată suflarea, caută spre mine, Dumnezeule al viilor şi al morţilor, şi mă auzi pe mine care sînt abia viu. Căci iată că îmi sînt tăiate toate mădularele şi zace trupul meu o parte mort şi altă parte încă puţin viu. Şi nu am picioare cu care să stau înaintea Ta, Doamne; nu am mîini pe care să le ridic spre rugăciune către Tine, Stăpîne. Nu am genunchi pe care, căzînd, să mă închin Ţie, Ziditorului meu; mîinile, picioarele, umerii şi pulpele mele îmi sînt tăiate, iar eu sînt aruncat înaintea ta, Atotvăzătorule ca o casă căzută şi ca un copac fără de ramuri. Rogu-Te dar pe Tine, iubitorule de oameni, nu mă lăsa pînă în sfîrşit, ci scoate din temniţă sufletul meu".

Aşa rugîndu-se el, unul din cei ce stăteau înainte, luînd cuţitul, i-a tăiat sfinţitul cap. Şi astfel săvîrşindu-şi nevoinţa pătimirii, şi-a dat sfîntul său suflet în mîinile lui Dumnezeu. Iar cinstitul lui trup, cel zdrobit şi aruncat, a zăcut pe pămînt pînă în noapte. Apoi după ce s-a înnoptat au adunat credincioşii mădularele lui şi le-au îngropat cu cinste, toate împreună, slăvind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfîntul Duh în veci. Amin.

La mănăstire, pe lîngă biserica în cinstea sfîntului Mucenic Iacov Persul, este şi o biserică mare Buna vestire a Maicii Domnului şi Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul de la Neamţ.

A sfinţit locul pentru biserica mare protoireul Mihail Cazacu, care s-a alipit comunităţii în anul 2004. Construcţia acesteia s-a desfăşirat cu susţinearea financiară totală a părintelui Mihail Cazacu, şi în octombrie 2006 biserica era gata.

Preasfîntul Ioan Hozevit (1913-1960) s-a călugătit în mănăstirea Neamţ, apoi a plecat în Palestina, trăind cînd în pustiu, cînd în mănăstire, unde traducea din greacă cărţi duhovniceşti. Trata palestinienii răniţi, care protestau împotriva englezilor. Pe timpul celui de-al doilea război mondial englezii arestau toţi românii (ca reprezentanţi ai ţării aliate Germaniei), dar pe Ioan l-au eliberat în curînd. În 1947 a condus comunitatea românilor din valea Iordanului, fiind egumenul prorocului Ioan Predteci. În anul 1953 s-a stabilit într-o peşteră, în apropiere de mănăstirea Sf. Gheorghe Hozevit, unde a şi decedat în 1960. După 20 de ani ucenicii lui şi pelerinii cu binecuvîntarea preoţilor, au deschis sicriul, găsind corpul Lui Ioan neputrezit.

Părticele din sfintele lui moaşte se găsesc în biserica Sf. Iacov Persul, tot acolo se găsesc şi moaştele mucenicului Iacov Persul (se consideră că acestea „dau pace sufletească şi tratare corpului”) şi încă a 26 de sfinţi, precum şi o păsricică din Sfînta Cruce.

Mănăstirea de călugări Sfîntul mucenic Iacov Persul se află la distanţa de 16 km de Chişinău.

Pregătit după materialele site-ului mănăstirii http://www.manastirea-sireti.md şi după alte surse deschise

Toate articolele rubricii