Colindăm Colindăm!

Ne bucură natura cu zăpadă de Crăciun şi Anul Nou sau nu, cîntecele despre florile dalbe răsună obligatoriu, şi ninge cu boabe de orez şi grîu – Colindăm, Colindăm iarna. Răsună urările de bunăstare, sănătate, dragoste şi prosperitate:

• Să ţrăiţi
• Să înfloriţi
• Ca merii, ca perii
• În mijlocul verii
• La anul şi la Mulţi Ani!

Gospodarii casei mulţumesc, oferind colindătorilor dulciuri şi bani.

Colindătorii trebuie să fie mascaţi. De pe timpuri se cuvenea să mergi cu colindatul măcar cu cojocul şi căciula întoarse pe dos, dar ideal era să fii îmbrăcat în costume din blană şi coarne, „încălecînd” pe un cal cu cap din lemn şi corp din pînză de sac. Astăzi, cînd se colindă nu doar în sate, dar şi la bradul pin centrul capitalei, la Primărie, la Guvern, colindătorii sunt îmbrăcaţi în costume naţionale.

De cele mai dese ori acestea sunt colective etnografice de fete, iar contingentul cel mai răspîndit de colindători sunt copiii, care nu îmbracă costume, important pentru ei este doar cunoaşterea colindelor.

Tradiţional, pe meleagurile noastre în ajunul Crăciunului colindau bărbaţii de 18- 45 ani, iar în ajun de Anul Nou - tinerii pînă la 18 ani şi copiii.

Măştile care se îmbrăcau nu se mai găsesc acum în toate satele, dar pot fi văzute în Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală (expoziţia e deschisă pînă la sfîrşitul lunii ianuarie). Aici, alături de personajele de bază ale colindelor, – capre, cerbi, urşi, etc. – sunt atribute obligatorii – steaua, clopoţeii şi instrumentul „muzical” – buhaiul, care emite un muget specific, cînd se trage de coama de cal. Unele exponate – sunt din fondul muzeului, – altele noi – sunt restabilite de restauratori după modelul celor vechi.

Colindele se împart în două grupuri – religioase şi de societate. Textul colindelor religioase rămîne neschimbat de veacuri, iar cele de societate se modernizează, în ele ajung noi realităţi ale vieţii, însă mesajul rămîne acelaşi – urări de prosperare.

Rădăcinile acestui obicei vin din tradiţia creştinească, cît şi din cea pîăgănă - mai veche.

Există părerea, că tradiţia de a umbla pe la case mascaţi, cu cîntări aduse stăpînilor casei a apărut cu mult înainte de creştinism, legată de sărbătoarea păgînă a solstiţiului de iarnă. Mai tîrziu aceasta s-a legat de Crăciun, păstrînd parţial trăsăturile păgîne. Colindele sunt răspîndite în Balcani şi la multe popoare slavone. La bulgari cîntecele de sărbători se împart în cele de Crăciun колядари şi cele de Anul Nou василичари. La ucraineni – колядки та щедрiвки. Iată un exemplu de colind cu glume care se cîntă în satele ucraineşti din Moldova:

Колядин, колядин,
я у батьку один.
Коротенький кожушок,
дайте, баба, пиріжок.
Якщо не дасти пиріжок,
Возьму вола за рожок,
поведу на торжок,
продам и куплю себе пиріжок.
Вечір добрий!

“Salvează o colindă pentru eternitate!” – acest program naţional, al Ministerului Culturii RM a început în decembrie 2011. Iniţiatorii au chemat toţi cetăţenii să înscrie colinde (video, audio, scrise). De culegerea folclorului de Crăciun se vor ocupa specialiştii. Studioul cinematografic Moldova-film va filma un film. Colindele înscrise se vor păstra în Arhivele de Stat.

„Vom organiza festivaluri şi concursuri pentru a asigura trasmiterea generaţiilor tinere a repertoriului tradiţional de colinde ”, - a menţionat ministrul culturii Boris Focşa. Iniţiativa e legată de aprobarea Legii privind protecţia patrimoniului cultural nematerial şi elaborarea primului volum al Registrului Naţional al patrimoniului folcloric. Unul din scopuri – păstrarea obiceiului de colindat, care e pe cale de dispariţie, la care participă bărbaţii. În faţa comisiei pentru protecţia patrimoniului cultural nematerial stă sarcina de a aduna materialele necesare pentru a aplica la înscrierea colindelor tradiţionale în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Potrivit convenţiei acestei organizaţii din 2003, la patrimoniul cultural nematerial (Intangible Cultural Heritage) se referă sărbătorile populare, carnavalele, ceremoniile şi genurile unicale de folclor, care reprezintă în sine o valoare pentru întreaga lume.

În lista menţionată se găsesc – dansul curativ Vimbuza de la nordul republicii Malawi printre băştinaşii tumbuku, teatrul chinezesc de păpuşi cu umbre, stilul spaniol musical şi de dans Flamenco, eposul eroic iacut Olonho, ceremonia turcească – dansul bărbaţilor care se rotesc etc.

Alcătuirea listei de obiecte culturale nemateriale, ocrotite de dreptul internaţional, a fost legată de dispariţia acestora în veacul globalizării. UNESCO, aprobînd hotărîrea de includere a obiectelor în lista patrimoniului mondial, în continuare are grijă de starea acestora.

În Moldova colindele niciodată nu şi-au pierdut din actualitate, deşi acest obicei în ultimile decenii a fost simplificat, iar colindele bărbaţilor vor trebuie renăscute. Potrivit UNESCO, dacă sărbătoarea, obiceiul, etc. incluse în lista patrimoniului mondial, nu se mai întîlneşte în viaţa reală, în ajutor vine muzeificarea formelor de patrimoniu nematerial, – adică, reconstituirea unui model viu al procesului prin forţele colaboratorilor şi participanţilor cluburilor de pe lîngă muzee. E cunoscut faptul că în republica noastră există învăţaţi-folclorişti şi colective folclorice, capabile să menţină în viaţă tradiţia care dispare. Se lucrează în şcoli şi instituţii de cultură. În Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală din 2007 activează Clubul folcloriştilor, etnografilor, interpreţilor şi amatorilor de folclor, şi la fiecare sărbătoare tradiţională în muzeu se organizează manifestaţii interesante şi expoziţii tematice, printre exponatele cărora sunt întotdeauna şi mostre din arhive, şi continuarea modernă a tradiţiei.

Material pregătit de: Cudreavţeva Elena

Toate articolele rubricii