Poezia filmului moldovenesc

Pe data de 6 noiembrie 2011, la aniversarea de 75 ani a regretatului Emil Loteanu, la Chişinău a apărut un monument nou. Bustul vestitului regizor şi scenarist, poet şi pedagog a fost instalat în scuarul apărut special pentru asta. Cu timpul, în acest loc înconjurat de pomi, în centrul oraşului, alătui de Centrul de creaţie a cinematografiştilor ce poartă numele lui Emil Loteanu, se va aşterne Aleea Stelelor cinematografului moldovenesc.Centrul de creaţie a cinematografiştilor (unde, se presupune, că se vor organiza festivaluri internaţionale, conferinţe, seri de creaţie şi premiere de filme a vestiţilor regizori) este bine cunoscut fiecărui chişinăuian şi continuă să funcţioneze în calitatea cunoscută de toţi. Sarcini noi şi un nume nou, credem că îi va adăuga popularitate, fără să-i schimbe destinaţia de pînă acum.


Emil Loteanu – legenda cinematografului moldovenesc, vedetă de nivel mondial. Recunoaşterea internaţională i-a venit în anul 1972 – la fectivalul cinematografic din San Sebastian filmul lui „Lăutarii” a primit „Scoica de argint” şi un premiu special al juriului, iar în Napoli – premiul “Nimfa de argint”. În 1976 a urmat „Scoica de aur” la festivalul cinematografic din San Sebastian pentru „O tabără urcă spre cer”, filmat déjà la Moldova-film, şi nu la Mosfilm, dar cu actori moldoveni în rolurile principale. „O tabără urcă spre cer” a primit o diplomă pentru cea mai bună regizare la festivalul internaţional din Belgrad, diploma pentru cel mai bun film în Praga şi alte premii internaţionale. Filmul a devenit lider de rulări în URSS în 1976 (adunînd 64,9 mln.spectatori), iar inerpreta rolului principal, artista Svetlana Toma, potrivit chestionalului din revisra «Советский экран», a fost recunoscută cea mai bună artistă a anului. Urmează apoi “Blînda şi tandra mea fiară”, film care a atins sufletele a milioane de spectatori de la sfîrşitul anilor 70 acel vals, scris de compozitorul E. Doga, şi pînă acum rămîne unul din cele mai populare în toată lumea. Filmul “Ana Pavlova” (premiul pentru cel mai bun film străin la festivalul internaţional din Oxford şi diploma pentru merite deosebite în dezvoltarea cinematografiei) a fost filmat de E. Loteanu în 1984 în colaborare cu cinematografişti din alte ţări (de rind cu URSS, au participat şi Marea Britanie, RFG, Cuba şi Franţa. Iar spre sfîrşitul anilor 80 Emil Loteanu s-a întors în Moldova, unde a început calea lui de creaţie, prezentîndu-se ca un pictor cu scriere proprie şi viziune poetică asupra lumii. Şi chiar dacă nu ar fi cunoscut faptul că E. Loteanu a editat cîteva culegeri de poezii, Poet l-ar numi fiecare spectaror care a privit filmele lui pline de poezie.

În anii 1987—1992 Emil Loteanu — este preşedinte al Uniunii Cinematografiştilor Moldovei. În această perioadă a predate la facultatea de actorie a Instituluilui de arte din Chişinău. A ecranizar la televiziune poemul “Luceafărul”. Însă, acei ani în ţară nu erau cei mai favorabili pentru creaţie, şi maestril se întoarce la Moscova.

S-a născut Emil Loteanu în satul Clocuşna (atunci, în 1936 făcea parte din judeţul Hotin a Regatului Român, acum este raionul Ocniţa, RM). A fost înmormîntat la Moscova, la cimitirul Vaganikovsk, unde si-au găsit liniştea Esenin, Dali, Vîsoţkii, Ocudjava, Andrei Mironov, Abdulov, Ciuhrai şi mulţi alti maeştri ai culturii cunoscuţi şi apreciaţi.

Monumentul lui Emil Loteanu în Chişinău a fost instalat la iniţiativa Ministerului culturii RM, a Uniunii cinematografiştilor Moldovei şi stidioului Moldova-film. Autorul monumentului – cunoscutul sculptor moldovean, care a creat aşa monumete în Chişinău cum ar fi: Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, Vasile Alecsandri şi altele – Ion Zderciuc.

Unde se află scuarul cu bustul lui Emil Loteanu şi Centrul de creaţie a cinematografiştilor “Emil Loteanu”?

Material pregătit de Cudreavţeva Elena

Toate articolele rubricii